"Ne plecam cu veneratie in fata sacrificiului suprem al bravilor eroi ai neamului, aparatori demni si viteji ai fiintei noastre nationale, iar la chemarea patriei vom sti sa ne jertfim si noi pentru pastrarea Romaniei".
"Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,/
În care te-adânciră barbarii de tirani!/
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,/
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!"
Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.
Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.
Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.
Mesajul imnului "Deşteaptă-te, române!" este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim "acum ori niciodată", prezent în toate imnurile naţionale, de la "paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la "Marseilleza" Revoluţiei franceze.
Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest "acum ori niciodată" concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.
Istoria imnurilor naţionale ale României:
~ Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor (1862-1884)
~ Trăiască Regele (1884-1948)
~ Zdrobite cătuşe (1948-1953)
~ Te slăvim, Românie! (1953-1977)
~ Trei culori (1977-1989)
~ Deşteaptă-te, române! (1989-prezent)
duminică, 26 iulie 2009
29 IULIE ~ Ziua Imnului National al Romaniei
"Pentru onoarea patriei si a drapelului, pentru faurirea unitatii Romaniei, noi am aparat pamantul sfant al tarii, lasandu-va voua, generatiile viitoare, o natiune libera si independenta";
"Ne plecam cu veneratie in fata sacrificiului suprem al bravilor eroi ai neamului, aparatori demni si viteji ai fiintei noastre nationale, iar la chemarea patriei vom sti sa ne jertfim si noi pentru pastrarea Romaniei".
"Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,/
În care te-adânciră barbarii de tirani!/
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,/
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!"
Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.
Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.
Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.
Mesajul imnului "Deşteaptă-te, române!" este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim "acum ori niciodată", prezent în toate imnurile naţionale, de la "paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la "Marseilleza" Revoluţiei franceze.
Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest "acum ori niciodată" concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.
Istoria imnurilor naţionale ale României:
~ Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor (1862-1884)
~ Trăiască Regele (1884-1948)
~ Zdrobite cătuşe (1948-1953)
~ Te slăvim, Românie! (1953-1977)
~ Trei culori (1977-1989)
~ Deşteaptă-te, române! (1989-prezent)
"Ne plecam cu veneratie in fata sacrificiului suprem al bravilor eroi ai neamului, aparatori demni si viteji ai fiintei noastre nationale, iar la chemarea patriei vom sti sa ne jertfim si noi pentru pastrarea Romaniei".
"Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,/
În care te-adânciră barbarii de tirani!/
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,/
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!"
Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.
Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.
Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.
Mesajul imnului "Deşteaptă-te, române!" este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim "acum ori niciodată", prezent în toate imnurile naţionale, de la "paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la "Marseilleza" Revoluţiei franceze.
Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest "acum ori niciodată" concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.
Istoria imnurilor naţionale ale României:
~ Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor (1862-1884)
~ Trăiască Regele (1884-1948)
~ Zdrobite cătuşe (1948-1953)
~ Te slăvim, Românie! (1953-1977)
~ Trei culori (1977-1989)
~ Deşteaptă-te, române! (1989-prezent)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu